Seriale, alea ... alea?

12 până acum. Listă + câteva detalii, poate poate. (:

• 10 things I hate about you - Măăăă.. ce să zic, super serial.. asta până să aibe un sfarşit ca agăţat în cui.. ah stai, nici măcar n-a avut sfârşit.. a fost lăsat .. în pădure să zicem.
• FlashForward - Serial de un sezon. Reuşit, cu un sfârşit spectaculos dar tragic. Mă, merită. 
• Heroes - 4 sezoane şmechere, merită şi ăsta, da' nu atât de mult.
• Hellcats - De ăsta, mă jur, îmi pare tare rău. Era foarte interesant, ceva nou în lumea serialelor, şi producătorii s-au gândit să-i dea un sfârşit rapid, non-sens, că vai dragă, n-au câştiguri destule. Îmi pare rău, dragilor!
• The Vampire Diaries - Pff, e unul care mi-a creat panică de la început. M-am îndrăgostit cu adevărat de unul din personajele masculine, şi mai exact, de eroul rău al serialului. Ah, ce să zic.. dacă-ţi plac vampirii, vrăjile şi vârcolacii, give it a try!
• Chuck - I-aş da premiul pentru cea mai ingenioasă idee ever. E extrem de drăguţ. Pe bune, se merită din încă un motiv : producătorii îl ţin în lesă, pregătit pentru al 5lea sezon.
• Castle - One of my loves. De ăsta am dat uitându-mă la televizor şi m-a fermecat. Pur şi simplu. Replicile lui şi personalitatea ei .. de milioane !
• Gossip Girl - Unul care a spart recordurile.. e drăguţ, şi ăsta merită. Dacă eşti un adolescent înfocat sau ceva de genu', o să-l adori.. nu numai pentru personajele drăguţe, dar şi pentru story-telling-ul delicat, dar şi pentru dragostea, pasiunea şi emoţiile, cât şi pentru morala şi învăţăturile pe care le vei deprinde.
• House M.D. - Cel mai lung.. dintre cele enumerate. Se aşteaptă sezonul 8. House e extrem de bun, dar dur... în ceea ce face. Merită. [Nota 11++]
• Glee - Errmm, muzică.. ăsta-mi e special, pentru că ador muzica.. şi ador să cânt.
• TeenWolf - Nou, pentru puiuţii în domeniu. Vârcolaci sexoşi.. de toate!
• Pretty Little Liars - Mă ţine întotdeauna lipită de ecran, cu sufletul la gură. Clar merită.

Acum, dacă vreţi detalii despre un anumit serial care poate v-a trezit interesul, pur şi simplu anunţaţi-mă, voi face o recenzie cu plăcere. Până atunci, poate vă găsiţi ceva şiiii.. spor la vizionat! ^^

Gata..

Promit că încerc să-mi schimb stilul. Adică, în sensul că am vorbit EXTREM de mult, poate prea mult, despre mine. Şi vezi tu, asta nu-i bine. Când dai prea mult de la tine, eşti rănit. Partea şmecheră aici e că eu am dat prea mult de la mine, pe domeniu propriu. Şi asta-i şi mai grav.
Sunt în viaţă persoane care vor să te distrugă cu orice preţ, iar dacă există şi duşmani reali care mă urăsc la maxim, atunci le-am dat atât motive, pretext, cât şi ARME cu care să o facă.
Şi nu e ata ete. Nu, acum nu. E diferit. Adică, procesul de maturizare e atât de diferit.. Când te gândeşti că tipa de 23 de ani care se-mbracă NASOL, în sensul de piţi style, şi că ăla de 60 de ani întoarce capu' numai după minore.. apăi e de rău. Dar nu despre asta vorbeam; ci despre faptul că sunt atâtea persoane care ţi-ar face rău numai pentru că se simt bine. Se bagă şi ies din viaţa ta, rănindu-te tare, numai pentru că ele cred că au dreptul să o facă. Ei bine, nu.
Imaginează-ţi prietenii şi rănile pe care ţi le-au provocat de-a lungul timpului. E dureros, huh? Acum imaginează-ţi că există cel puţin o persoană care ţi-ar face toate alea doar pentru a se simţi "bine" sau pentru că, pur şi simplu, îţi detestă faţa. Acum imaginează-ţi, tu ai putea îndura toate chinurile, toate secretele tale, tot ce te durea, tot, expus lumii de un necunoscut care te urăşte pentru că te uitai după gagiu-su' dintr-a 5a? Nu, nu ai putea.
Ei bine, nici eu nu pot. Pa-pa :*

Epilog

Nimeni nu o sa-ţi spună ce-i bine. Dragostea e bună? Sau e rea? De unde ştim? De ce iubim? 

Epilog tragic. Epilog dur, plin de tendinţe păcătoase de sărutări. Dar s-a terminat. Totul se termină. Bine, sau rău. Asta depinde de ceea ce-ţi doreşti. Ideea e că oricum totul se termină. Inclusiv dragostea. Şi asta, după durerea de măsea, e cea mai nasoală. E trist numai când te gândeşti că n-ai cum să uiţi. În camera-ţi rotund-pătrată, mirosul parfumului său absorbitor, acel miros care te înmuia într-o clipită, acel miros încă dăinuieşte acolo. Sau poate e doar o amintire. O amintire pe care, orice efort ai depune, nu poţi să o uiţi. Să-ţi amintesc şi de banca aceea din parc, banca prăfuită de dulcele amar al hainelor tale proaspăt tăvălite-n noroiul iubirii lui. Acea bancă încă e acolo. Şi tu o vezi.. chiar dacă.. ea nu mai are nici un simbol.. nici o semnificaţie pozitivă. Să nu vorbim despre brăţara pe care, ruşinos şi plin de roşeaţă adolescentină în pufoşii-i obraji, ţi-a înmanat-o ca pe un mare premiu, spunând : "Fetiţo, te iubesc!" 

Ah, ce-ţi mai plăcea când te numea fetiţă. Ştii că-i eşti micuţă, şi că el întotdeauna adoră când te ofticai încercând, cu argumente filozofice, să-i explici contrariul. Şi în momentul în care te zbăteai alb de nervoasă, el îţi mângâia părul, te săruta şi-ţi spunea "Ah, puştoaico, te iubesc!"

Şi tu, acum, ca o fraieră, te uiţi în jur şi vezi că am dreptate.Ţi-e dor de el.

Nu! Ştiu că e trist, dar nu plânge. Opreşte-te. Dacă plângi, plângi degeaba.

Da.. e trist.. de ce s-a terminat? De ce nu mai eşti a lui ? Pentru că toate au un sfârşit. Şi încearcă să-l uiţi, acest non-sens .. acest calvar nu-şi are rostul. El nu te mai vrea.. 

A pus capăt spunând *Epilog*.

Inceput de vara

Trist nostalgic. Ma uit pe geam si mi te vad pe tine. Zambeai, iar eu in adancu-mi plangeam.
E iarna-n inima mea, e o iarna trista, cu toate ca vara sade acum pe toate casele iar soarele se da mare smecher cuprinzand o zare purpurie. E la fel, si totusi, e diferit.
Asta-i inceput de vara ? De ce exista inca melancolia ? Frate, ar fi trebuit sa dispara.
Toamna, iarna, chiar si primavara s-au dus cu greutatile lor, iar tu, prietena draga mult-asteptata, de ce ma tradezi acum ? De ce chiar acum ?
Si poate.. cateodata, o sa-mi aduc aminte de tine, cum mi-ai cuprins visul amarnic si cum ai patruns si-n vara sufletului meu. Tu, romanta neuitata, romanta ascunsa-n hainele groase ale inimii, tu.. tu ai plecat dar inca mai existi, sau nu, tu n-ai plecat nici gand.

Pe unde mă duc...

  Dau de tine . Tu ! Tu eşti cel care ... cel care mă schimbă . Te văd din ce în ce mai des şi îmi e greu . De ce ? Pentru că a fost o perioadă când te-am iubit . Ne-am iubit . Si când te văd îmi aduc aminte .

Eşti acelaşi . Neschimbat , plin de viaţă . Acelaşi tânăr de care ... drept să spun , îmi plăcea la nebunie . Mă uit în ochii tăi . Mă uit adânc şi simţi cum ...
Te-ai întors . Pete de culoare roşu-aprins îmi ies acum în relief pe obrajii de mătase . Te uiţi la mine neştiutor şi îţi vine să fugi spre mine . Dar

nu poţi . Cineva te ţine . E ceva acolo pe care n-ai putea să laşi deoparte .
Şi te-nţeleg . Te-am părăsit . E greu acum , n-am ce spune . E foarte greu . Te înţeleg , pe bune . Adică , după câte ţi-am făcut , nici eu nu m-aş ierta . Mi-ar fi imposibil .
Şi totuşi , dacă n-ar fi ea .. dar "dacă" nu rezolvă nimic . Aşa e . O să uit . Inimaginabil o să uit .

O strângere de mână , un sărut şi un adio . Te iubesc .

Atât mai vreau . Şi cu asta plec supărată mai departe . Şi va trece . Măcar mi-ai spus un TE IUBESC cândva . Un te iubesc care , izbitor , mi-a pătruns inima .